Născut în 1924 la Buşteni, Camilian Demetrescu a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, urmând şi cursuri de medicină şi de filosofie. Între 1950 şi 1969 participă la numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate, desfăşoară o intensă activitate publicistică şi de critică plastică, publică în 1966 volumul de estetică intitulat Culoarea - suflet si retină. În 1968 refuză ordinul "Meritul cultural", ca protest pentru politica culturală oficială. În 1969 cere azil politic în Italia, unde începe, în sensul cel mai adânc, o nouă viaţă şi ca om, şi ca artist.

Din 1969 expune în Italia şi în străinătate, în expoziţii personale de mare amploare la Parma (Palazzo della Pilotta - 1975), Viterbo (Palazzo dei Priori - 1977), Roma (Calcografia Nazionale - 1980); este participant şi unul dintre comisari ai Quadriennale Nazionale din Roma (expoziţia "Artisti stranieri operanti in Italia" - 1977), este invitat de două ori la Bienala de la Veneţia.

Odată însă cu restaurarea unei biserici romanice datând din anul 1000, de la Gallese, în 1977, el renunţă la arta abstractă şi se consacră cu profundă pietate şi credinţă artei de inspiraţie religioasă. Această adevărată metanoia face din Camilian Demetrescu un artist de excepţie în lumea de azi, un filosof al penelului, vizionar şi înflăcărat de valori perene, purtător al unui mesaj esenţial pentru contemporanii săi şi pentru viitorime. El devine părtaş la redescoperirea imensului tezaur de artă creştină medievală, reevaluând alegoria şi simbolul ca modalitate esenţială de transpunere plastică a universului credinţei. O viziune generos ecumenică, izvorâtă din meditaţia pe marginea uneia din enciclicele lui Ioan Paul al II-lea, şi-a găsit expresia strălucită în proiectul monumental având drept temă reconstrucţia Corpului lui Hristos într-o singură Biserică: Hristos care ţine în mâna dreaptă Basilica “Sfânta Sofia” din Constantinopol şi în mâna stângă Catedrala “Sfântul Petru” din Roma. În 1990, la Roma, i se conferă Premiul Internaţional "Labirintul de argint" (atribuit anterior scriitorului Jorge Luis Borges, teologului Julien Ries, filosofului Augusto del Noce), iar în 1991 - Premiul Internaţional "La Pleïade", acordat de Fundaţia “Adenauer” şi Parlamentul Italian. În anul 2000 preşedintele României îi conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer, pentru contribuţia deosebită adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în lume.